La finalul lunii ianuarie am fost invitat să prezint la cel mai mare festival de fotografie de natură din Portugalia, Cinclus Fest. Am dat mai multe detalii aici. După care, împreună cu Aura, am zbughit-o către Madeira, în prima mini-vacanță fără al nostru Horia. Am fi făcut poate mai multe escapade fără el – cred că separarea temporară poate fi bună din când în când, mai ales că puștiul are aproape 3 ani – dar la noi nu s-a aplicat până acum zicala africană cu satul care crește copilul, așa că ne-am adaptat și ne-am asumat rolurile de părinți mutați cu drag, dar de unii singuri, în minunata Transilvanie. N-o să mint, ne-a prins extraordinar de bine o săptămână doar noi doi. Eu mi-am văzut de poze, Aura de citit, iar împreună am făcut câteva trasee într-un loc care ne-a întrecut așteptările.
Madeira este un arhipelag situat în Atlanticul de Nord, doar că-s ceva mai la sud de alte tărâmuri vulcanice ca Islanda sau Insulele Faroe, mai precis la latitudinea nordică de 32°. Ceea ce presupune, în mod deloc surprinzător, că atunci când cobori din avion în luna ianuarie, rămâi brusc în tricou. Îți pui însă rapid înapoi polarul pe tine odată ce urci în munți. Formate în terțiar, crestele vulcanice ale Madeirei mi-au adus aminte pe alocuri de abrupturile făgărășene, mai ales când norii stratus se ridicau cu viteză din văile adânci și treceau curbat peste șeile colțuroase, învăluind și punctele umane care parcurgeau cu multă uimire unul din puținele trasee de creastă dintre Pico Ruivo – la cei 1.861 m ai săi, este cel mai înalt de pe insula principală, cea care dă și numele arhipelagului – și vârful Arieiro, al treilea ca înălțime.
Însă nu potecile, spre surprinderea mea pietruite cu zel o parte din ele, au fost motivul pentru care mi-am îndreptat atenția spre zona subtropicală. Ci prezența în Madeira a celei mai mari păduri de dafin din lume. Laurisilva face astăzi parte din patrimoniul mondial UNESCO și este considerată o relicvă, aproximativ 90% din suprafață fiind pădure cu structură primară, adică o pădure care a urmat un proces evolutiv îndelungat fără o influență umană semnificativă și care adăpostește o biodiversitate bogată (inclusiv specii de plante, păsări și nevertebrate endemice). Cum sunt și o parte din pădurile de fag din România.
Deși simt că doar am încercat marea cu degetul din punct de vedere fotografic, cred că am adăugat încă o piesă micuță la proiectul Terra Silva (găsiți pe situl personal mai multe imagini din proiect) sau măcar am dat startul pentru vizitele următoare. Cu imagini bune sau mai puțin bune, un lucru sigur este că am plecat în concediu cu o nevastă căreia îi ardeau tălpile să intre din nou pe poteci îndepărtate. Sau luna de miere cum i-a zis ea, că noi n-am avut așa ceva și ea a ținut minte. O să mai trebuiască încă vreo 10 luni din astea ca să uite.
Și totuși, pentru un timp atât de scurt petrecut în Madeira (de luni până vineri), am reușit să profităm cam din toate punctele de vedere. Ne-am odihnit, am făcut și mișcare, am văzut cum e să stai în mânecă scurtă în mijlocul iernii, iar eu unul cred că m-am întors cu măcar 2-3 imagini care merită păstrate.
Unul din lucrurile preferate care mi-au rămas în minte, pe lângă vreo 2 vinuri din regiunea Dão pe care le-am savurat la gura sobei în căsuța din munți în care ne-am cazat, este cum orografia insulei ajutată de Atlantic creează micro-climate. Dacă în sud ai parte mai tot timpul de soare, poți fi aproape sigur că în munți și pe partea nordică, vei avea umezeală și ceață. Marea alpină atât de râvnită în munții noștri este o prezență cotidiană în Madeira, pădurea laurisilva fiind tocmai din acest motiv încadrată în categoria așa-numitelor cloud forests, păduri subtropicale și tropicale scufundate în nori stratus persistenți. Aura a ținut minte drumurile virajate și înclinate, dar asta e altă poveste.
Ne-am propus deja ca în ianuarie 2021 să revenim cu un tur foto în Madeira, deci dacă cumva veți fi interesați să ne însoțiți (în tricou) prin pădurile fascinante și pe potecile aeriene, ne puteți lăsa un mesaj la [email protected]. Pe curând și stați cât mai mult pe-afară.